carotte

substantivo comumadjetivoverbo

Decomposição silábica

carotte

do latim carota, do grego antigo καρῶτον karôton.

Definições

botaniqueagriculture
cuisine
musique

Plural

carottes

Hiperônimo

Apiacées

Traduções

  • alemãoalemão:Möhre
  • inglêsinglês:carrot
  • árabeárabe:جزر
  • chinêschinês:胡萝卜
  • coreanocoreano:당근
  • dinamarquêsdinamarquês:gulerod
  • espanholespanhol:zanahoria
  • finlandêsfinlandês:porkkana
  • gregogrego:καρότο
  • hebraicohebraico:גזר
  • hindihindi:गाजर
  • italianoitaliano:carota
  • japonêsjaponês:人参
  • holandêsholandês:peen
  • polonêspolonês:marchewka
  • portuguêsportuguês:cenoura
  • russorusso:морковь
  • suecosueco:morot
  • turcoturco:havuç
  • ucranianoucraniano:морква

Ver também

carotte (v.) carotène (sc.) carottier (sc.) carotte (adj.) carotter (v.) carotteur (sc.) carottage (sc.) carottes (v.)