curé

sustantivo comúnverbo

Descomposición silábica

cu

del latín curatus, «el que tiene la carga de las almas» (muy raro en la Edad Media), derivado de cura («cura de almas»).

Definiciones

religion

Plural

curés

Anagrama

écru

Traducciones

  • alemánalemán:Priester
  • inglésinglés:cleric
  • árabeárabe:خوري
  • danésdanés:præst
  • españolespañol:párroco
  • italianoitaliano:curato
  • holandésholandés:priester
  • portuguésportugués:vigário
  • rusoruso:батюшка
  • suecosueco:katolsk präst

Ver también

curandier (sc.) écurement (sc.) curatrice (sc.) guérisseuse (sc.) curie (sc.) curion (sc.) cure (sc.) curage (sc.) curatif (adj.) curation (sc.) curer (v.) curette (sc.) cureur (sc.) curial (adj.) curable (adj.) écurage (sc.) écurer (v.) curement (sc.) écureur (sc.) écureuse (sc.)