curé

nom communverbe

Décomposition syllabique

cu

du latin curatus , « celui qui a la charge des âmes » (très rare au moyen âge), dérivé de cura (« cure »).

Définitions

religion

Pluriel

curés

Anagramme

écru

Traductions

  • allemandallemand:Priester
  • anglaisanglais:cleric
  • arabearabe:خوري
  • danoisdanois:præst
  • espagnolespagnol:párroco
  • italienitalien:curato
  • néerlandaisnéerlandais:priester
  • portugaisportugais:vigário
  • russerusse:батюшка
  • suédoissuédois:katolsk präst

Voir aussi

curandier (nc.) écurement (nc.) curatrice (nc.) guérisseuse (nc.) curie (nc.) curion (nc.) cure (nc.) curage (nc.) curatif (adj.) curation (nc.) curer (v.) curette (nc.) cureur (nc.) curial (adj.) curable (adj.) écurage (nc.) écurer (v.) curement (nc.) écureur (nc.) écureuse (nc.)