curé

substantivo comumverbo

Decomposição silábica

cu

du latin curatus , « celui qui a la charge des âmes » (très rare au moyen âge), dérivé de cura (« cure »).

Definições

religion

Plural

curés

Anagrama

écru

Traduções

  • alemãoalemão:Priester
  • inglêsinglês:cleric
  • árabeárabe:خوري
  • dinamarquêsdinamarquês:præst
  • espanholespanhol:párroco
  • italianoitaliano:curato
  • holandêsholandês:priester
  • portuguêsportuguês:vigário
  • russorusso:батюшка
  • suecosueco:katolsk präst

Ver também

curandier (sc.) écurement (sc.) curatrice (sc.) guérisseuse (sc.) curie (sc.) curion (sc.) cure (sc.) curage (sc.) curatif (adj.) curation (sc.) curer (v.) curette (sc.) cureur (sc.) curial (adj.) curable (adj.) écurage (sc.) écurer (v.) curement (sc.) écureur (sc.) écureuse (sc.)