cagne

Décomposition syllabique

cagne

de l'occitan canha (chienne), provenant du latin canis (« chien »).

Définitions

Anagramme

écang

Voir aussi

cagnant (v.) cagnons (v.) cagnez (v.) cagnent (v.) cagnais (adj.) cagnais (v.) cagnait (v.) cagnions (v.) cagniez (v.) cagnaient (v.) cagnai (v.) cagnâmes (v.) cagnâtes (v.) cagnèrent (v.) cagnerai (v.) cagneras (v.) cagnera (v.) cagnerons (v.) cagnerez (v.) cagneront (v.)