écorce
substantivo comumverbo
Decomposição silábica
écorcedu latin scortea , féminin de scorteus (« fait de peau ou de cuir »).
Definições
- botanique
- géologie
Sinônimo
Plural
écorces
Hipônimos
Traduções
alemão:Oberfläche
inglês:aurface
dinamarquês:bark
espanhol:corteza
finlandês:kuori
grego:φλοιός
italiano:corteccia
japonês:樹皮
holandês:boomschors
polonês:kora
português:casca
russo:кора
sueco:bark
ucraniano:кора
Ver também
écorce (v.) écorcier (sc.) écorçage (sc.) décortiquer (v.) décortication (sc.) écorcer (v.) écorcement (sc.) corsier (sc.) corcier (sc.) écorces (v.) décorticage (sc.)